Cel mai bun „opening statement” din literatură

Sursa: polirom.ro

Una dintre cele mai tari fraze de deschidere din literatură, care mă bântuie și îmi revine în minte periodic, este cea din „Metamorfoza” lui Kafka. O redau în traducerea lui Mihai Isbășescu din ediția Polirom 2012: „Într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.”

Restul e istorie. Chiar și fără precizarea cu visele, fraza aceasta e prea sus ca să mai poți adăuga ceva la ea. In nuce, ea conține toată decăderea și tristețea care urmează. Tot ce urmează, e doar tristețe și decădere de la fraza de deschidere.

Nu fac o obsesie din nuvela lui Kafka. Nu cred adică că mă paște niciun pericol, nicio transformare în genul celei suferite de Gregor Samsa. Fraza e însă răsunătoare prin perspectiva pe care o aduce brusc asupra vieții. Dacă pojghița aceasta de realitate s-ar rupe brusc și am izbuti să vedem ce e sub ea, probabil am vedea ce a văzut Kafka.

După ruptura fulgurantă și ireversibilă, logica perfectă dă năvală să astupe hăul. O face rapid și eficient, toate scenele ulterioare se înlănțuie ca o mașinărie perfectă. Sora care își pierde treptat credința că gângania e Gregor, tatăl care se simte dator să își apere restul familiei după ivirea neașteptată a vietății, mama care e foarte rezilientă în slăbiciunea ei, chiriașii care speculează slăbiciunea unei case care adăpostește așa ceva, slujnica bărbătoasă care se pune cu gângania și care o va descoperi moartă la capătul poveștii. Totul sub bolta fondatoare: „Într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.”