Cartea e dificilă nu numai prin cadrul politic în care a apărut, ci și prin osatura academică. Sunt termeni și raporturi greu de înțeles în lipsa unei oarecari familiarizări cu vocabularul economic.
Ce am reținut, cu toate acestea, e că lucrarea se bazează pe un raport al unei comisii instituite imediat după plecarea din țară a lui Carol al II-lea. Așadar, într-o măsură neclară în dimensiuni, dar indubitabilă, comisia regla și ea la rându-i raporturile dintre rege și legionarii ajunși la putere. „Reglările” par o tradiție politică la noi; după căderea legionarilor, și Ion Antonescu le-a făcut o comisie care le-a investigat abuzurile, rezultând cartea în două volume „În marginea prăpastiei, 21 - 23 ianuarie 1941”. Și exemplele pot continua, până în zilele noastre.
În al doilea rând, cartea se pare că demonstrează că regele Carol al II-lea și anturajul său își făcuseră din afacerile cu devize un mod mascat și predilect de spoliere a bugetului statului. „Evaziunea” realizată astfel între 1935 și 1940 s-ar ridica, potrivit lucrării, la peste 250 de milioane de lei (la valoarea de atunci). Argumentele și documentele par serioase, astfel că aspectul nu poate fi trecut cu vederea în orice evaluare detașată a moștenirii perioadei regale din istoria României.
Interesantă este și o anexă a lucrării, unde e prezentat în facsimil documentul din 1938 privind succesiunea averii Reginei Maria.
__________________
Costin Murgescu, Casa Regală și afacerile cu devize, 1935 - 1940, editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1970, 164 de pagini, inc. anexe, indice de nume, indice de societăți, rezumat în limba franceză.
No comments:
Post a Comment