De fapt, ar fi fost un titlul la fel de bun. Argumentele sunt aici: https://sah-corporate.ro/un-veteran-al-razboiului-rece/
Fragment din cronica pe care am scris-o în revista online Pallas Athena:
„Judecând după această carte, dar și după altele asemănătoare, se pare că „primei generații postbelice” i-a sosit și ei rândul la memorii. Mă gândesc la recent publicata „Fake News în Epoca de Aur” a lui Ioan T. Morar, autor cu patru ani mai tânăr decât Stelian Tănase. Dar deși sunt din aceeași generație, abordările celor doi, dincolo de forma comună a memoriilor, sunt diferite. Sunt constatări asemănătoare, cum ar fi cea legată de ideea de „surogat”, de dublarea generalizată din deceniul nouă (remarcată anterior și de alții, cum ar fi Norman Manea). Dar în esență, cei doi au percepții distincte. Ioan T. Morar este un trickster al regimului; îi dezvăluie acestuia nuditatea și prostia. La Stelian Tănase nu este însă loc de umor; la el predomină „melancolia”, regretul anilor pierduți, „amintirea de cenușă a Războiului Rece”. Stelian Tănase este un trist cavaler al luminii, rătăcind prin ruinele lumii rămase după un război inutil și absurd.”


No comments:
Post a Comment