N-am mai întâlnit așa mod de prezentare al unei cărți: există un autor, cu opiniile lui, dar și un autor „de subsol”, care îl însoțește permanent și care îl și contrazice constant pe tot parcursul paginilor. Contradicția culminează într-un preambul al autorului, care spune că „își declină răspunderea” pentru combinația ieșită, spunând că n-a fost de acord cu ea, dar nici n-a fost împotrivă.
Autorul e jurnalistul Marius Mircu, fratele matematicianului Solomon Marcus, iar autorul notelor de subsol în răspăr este Mihai Stoian, „colegul meu de profesiune și specialitate”, după cum îl prezintă autorul. Cele mai multe situații de contrazicere apar când primul pune prea mult accent pe justificarea acțiunilor evreilor, în timp ce cel de-al doilea se străduie prea mult să îi pună la zid pe comuniști.
Deși indicarea surselor care ar sta la baza afirmațiilor din carte nu e pe primul loc între preocupările autorului, unele pasaje din carte au stat la baza lucrării științifice a lui Robert Levy privind viața și cariera politică a Anei Pauker (Gloria și decăderea Anei Pauker, Polirom, 2016). În ansamblu, cartea lui Marius Mircu este o combinație între sinteza unor broșuri oficiale aflate la dispoziția autorului și opiniile acestuia. Pe alocuri, Marius Mircu are unele intuiții interesante, cum ar fi izomorfismul și filiația nazism - comunism, surprinse prin afirmații de genul „comunismul e cancerul omenirii, iar fascismul metastaza comunismului”. Informații inedite mi s-au părut și cele de la începutul cărții, unde sunt prezentate date despre etapele și modalitatea prin care evreii au ajuns în țările române, începând cu secolul 15. Ca referință, consemnez trimiterea lui Mircu la Rechizitoriul din 1936 al colonelului magistrat Popescu-Cetate, din procesul Anei Pauker și al celorlalți comuniști. Rechizitoriul reprezintă una dintre cele mai coerente critici autohtone la adresa ideologiei comuniste.
Stângace, inegală, pasionată și dezechilibrată, cărții lui Marius Mircu nu-i lipsește însă un lucru: autenticitatea. E scrisă dintr-o bucată și dintr-o familiaritate naturală, ci nu intelectuală, a autorului cu subiectul. Toate o fac o prezență inedită pe raftul cărților „de istorie”.
### Marius Mircu, Dosar Ana Pauker, Editura Gutenberg - Casa Cărții, București, 1991 ###
Cronica de carte e unul dintre cele mai cinstite lucruri intelectuale pe care le poți face: nu vorbești tu despre ce îți trece prin cap, ci intri în dialog cu cineva care ți-a stimulat o idee sau o impresie.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Interviuri
Radu Solcan, intelectualul ascuns
De luna trecută, am inițiat o emisiune de cronică de carte. Se difuzează online, în prima zi de joi a fiecărei luni. Ieri, pe 3 decembrie, ...
-
Aparent, dat fiind descrierea seacă a manevrelor militare care o caracterizează, cartea este o reconstituire fidelă a mișcărilor fronturilor...
-
Cum poți ști că relatarea unui supraviețuitor de la Auschwitz nu e distorsionată de trauma trăită, de resentimentul acumulat, de noile direc...
-
N-am mai întâlnit așa mod de prezentare al unei cărți: există un autor, cu opiniile lui, dar și un autor „de subsol”, care îl însoțește pe...


No comments:
Post a Comment